Încredințare-Iulia Dragomir

Câtă vreme elixirul sufletului se bea din privirea răsfrântă în viața gândurilor,

nu există altă cărămidă pe care să se sprijine universul poemelor

în afara iubirii încăpătoare de timp.

Cred în ce există dincolo de văz,

cred în nemurirea aprinsă de setea serilor de lună.

Ah! S-au înfipt ochii în inima vremii!

De necrezut încremenirea luceafărului de zi la fereastra peregrinărilor!

Ai strecurat în palmă cercelul nopții,ai înverzit nașterea cu muguri, viață!

Întâlnirile adevărate se realizează nud,

cu sufletul despuiat de orice atârnare,

îmbrățișând Dumnezeul din noi.

E un anotimp provizoriu acesta al pipăirii secundelor ce țes tăcerea.

Beau din halba înspumată a verii

fără ciorapi roșii sau alte monede de schimb

pentru răbdarea murelor în coacere.

Nu am green pass pentru trecerea liberă în altarul miruit

al neînlocuitelor locuiri de sens,

simt  însă că nu există vreun prag de netrecut pentru muzica sferelor.

Nu există cunoaștere pentru adâncimea nuanțelor

care excită în vibrații goliciunea tălpii ce pipăie

cu neînțelegere și acceptare miracolul uniunii.(26.08.2021-Iulia Dragomir)