Încununare

Alei, fiu de Cosânzeană,

slobod, vrei s-alergi prin ape line și clocot?!

Dintr-o geană-n altă geană,

ca un schior pe-a vremii pistă,

m-ai atins în locuri care nici nu știam că există.

Ai pus privirea pe podul palmei

și s-au întrepătruns orizonturile ondulatorii

de culori,

din degete-au răsărit pomi, albine, flori.

Ai rostit cascade și s-au crăpat de izvoare tăriile mântuitoare.

Te-ai apropiat într-un sărut, într-o mirare,

m-am trezit în piept cu lună, stele și soare.

Hai lui lui și iar lui lui,

am stat în miere și-n cui

cu inima coaptă, zemoasă,

la talpa casei, prag, coasă,

de smuls buruiene pribege de gând.

Cu lege și fără de lege,

din ce sunt, doruri bând,

m-am lipit de un punct

din care se despletesc nevăzutele lumi.

În mine, tot frumos te-aduni,

ca sâmburii de la pruni din care mușc pofta cea mare:

o dragoste nemuritoare.

De luni până luni, poem, mă-ncununi.(28.12.2020)