NAȘTERE

În străfundurile apelor primordiale
Zac în întunericul solului
Și-n lumina oglindita a apelor subterane
Instanțe ale istoriei recente și antice
Înșirate ca mărgelele de coral
Într-un șirag roz pal.
De la olmeci, tolteci, zapoteci
Fiecare secol incrustat
Într-un portret de sacrificiu
Pentru evoluția lumii păstrat.
Oare-a evoluat lumea până azi?...
Sau nici nu s-a născut măcar,
Și a căzut deja într-o dulce amărăciune
Prizoniera în nisipul subacvatic
Din măruntaiele pământului static.
Zbătându-se în lichidul placentei primare
A Mamei Pământ
Nenăscută încă într-un extatic protectiv scut
Papucii-i de coral însă se zbat
Înfundat își strigă plecarea inhibat
Împing la suprafață lumea precum un făt timid
Gata sa vadă lumina soarelui
Pădurile virgine pradă verdelui
Și covorul de nisip auriu
De la marginea lumii-n pustiu.
Iată că lumea spre devenire zbiară
Iese spre vindecare solară
Cu ochi mari și glaciali
Pașii omului-pește
Spre noi zări se însoțește.

(3 iulie 2021, ©Ana NEDELCU)