O pasăre pe aripile timpului

Se spune că timpul zboară ca o pasăre fără de adăpost, ca un veșnic călător transpus prin ceruri, prin adieri de vânt molcome, ce freamătă la auzul fâlfâitului de aripi.

Timpul zboară neîncetat, ca un eter fascinat de zări și spații deschise, de cutreierări nocturne și poposiri misterioase.

Din timp pleacă zborul fiecăruia către pasiuni și culmi de zbuciumat delir, locuri unde fiecare poposește în ale sale îndeletniciri.

Timpul este zborul societăților ce-l valorifică în mod propriu și-l modelează după practici învățate la umbra educației de sub copac. Cum valorificăm timpul? Câte ore avem pentru a zămisli cetăți și oameni preschimbaţi în talere de foc, de unde răzbat prin vocile aspre și trecute de…vreme. Oare timpul este de vină în ascesiunea sau eșecul popoarelor? Sau oare o veșnică flexibilitate și prezență ne face conștienți de făuritori de timp?…

Timpul este o pasăre fără ceas, fără ore de numărat, fără termene-limită, dar cu un ceaslov perfect, din ticăit adept al perfecțiunii…

Iar pasărea… pasărea este un timp în mers, mereu pe drum, la drum în văzduh și-n miile de vieți pe care le cronometrează prin suflu. Mereu pe drum către o destinație fără de sfârșit, unde destinația este nimic, iar călătoria este totul.

Tu cum percepi timpul?

(28 iulie 2021, Ana Nedelcu - editor principal Timpul Ploiești - Artă și Comunicare; ©Sursa: https://ananedelcu.wordpress.com/2018/04/07/o-pasare-pe-aripile-timpului/)