<strong>Omagiu lui EMINESCU</strong>

Dintre toți luceferii ce strălucesc mândri pe cer

Doar tu ai coborât în cercul nostru strâmt

Să aduci iubirea înveșmântată-n ideal

Să tremure îndrăgostiții de-al ei dor

Amanții să suspine de-al viselor amor...

Cu geniul tău nemuritor

Ai descifrat taina luminii,

Căci stelele ce strălucesc astăzi pe cer

Sunt moarte acum de mii de ani

Și ne aduc aminte

 De traiul nostru efemer în Univers.

A lumii scenă ai surprins cu măiestrie,

Chipuri negre sub albe măști le-ai deslușit

Epigonilor le-ai dat de știre

Că îi cunoști și n-au nimic de zis.

Iar Limbii noastre Românești,

Slavă i-ai dat în fiecare vers

Și ne-ai unit pe noi, popor român, în veșnicie,

În dulcea noastră Românie, cu speranță și cu dor!

De-ai putea să mai cobori măcar o dată,

Să vezi azi ce pătimim

Pe ale nostre pământuri se ceartă

Dușmanii ce robi ne cer să le fim.

Vino, tu, să ne vorbești din nou,

Cu al tău vers să-l faci pe român erou

Să-și amintească de  țara- mamă România,

Să fie iar ruptă din soare și scăldată de izvoare

Cu oameni blânzi și luminoși,

Dar fermi și dârzi pe ogoarele lor din moși-strămoși!

(Ema Petrescu, 2021)