Poem de iarnă (versuri de Maria Bem)

Îmi ninge pe păr, pe ochi și pe buze
Zăpada se cerne din cer, parcă-i vis
Și fulgii de nea zburdă, creează magie
Și ninge iubite, ca tu să-mi colinzi,
Să scap de tristețea ce greu mă apasă
Să cred în iubire în iarna de azi.
Ninsoarea cea deasă să-mi fie cunună
Iar fulgul de nea ce-mi cade pe buză
Să fie sorbirea mea cu a ta.
Si ninge... e ispita iernii noastre
Topește fulgul ce a mai rămas
Ce va uni ființa ta cu a mea.
Și ninge... și ninge... jocul e magic
E iarnă, e fulgul de nea.

(20 decembrie 2021, Maria Bem, poeta și contributor Timpul Ploiești)