Rugă

Părinte, din rezerva Ta de odoare,
ne-ai așezat în piept izvoare, soare.
Ne-ai pus la picioare dorul setos,
să urce din tălpi până-n timpul ce suie duios

spre sinele simplu și curat.
Părinte, ai pus Tu în mine o inimă, lac?
Sălășluiește apa în sărutul gândului, poet,
din mal în mal.
Cuvintele cresc dulce dinspre suflet înspre punctul capital.
E-n suflul timpului un vis universal ca
un salcâm ce-și pleacă trupul pipăind și adâncime și oglinda clară.
Încoronează unda floarea-i albă, seculară.
Părinte, pe sân mi s-a așezat un fluture mătăsos,
își tremură culorile, strângător de frumos!
Pe-o parte a aripilor,

tace puful orelor înfiorate de pielea parfumată de trăire,
de alta, vibrează-n dulci sonorități de dăruire.
Cu ochii țintă înspre trupul lui de har și miere,

cu tot ce pune-n clipele, noian de mângâiere,
s-a pus pe buza din potirul de cleștar?
Să beau din vinul dulce?
Este inima, fluture, ușa spre altar?
Părinte, binecuvintează al Tău dar! (15 septembrie 2019)