TRIO sculptural (3 poeme de Ana NEDELCU dedicate Taberei Naționale de Sculptură Monumentală Ploiești 2021)

• Poetul – Mit ascuns în granit (inspirat de lucrarea ,,Dorumetru” de Valentin Vârtosu)

As vrea să cred

Că titanul poemei

Cu litere agățate-n văzduh

Stă ascuns

Între aceste blocuri pătruns.

Mișcă precum un făt

În pântecul de granit

Artistul l-a captat inedit.

Dându-i o formă de corp abstract

Într-o piramidă

Se ascunde artefact.

Scrie în continuu

La foc minimal

Pâlpâie flacăra-n carnal.

În litera-i frenetică

Versuri pulsează

Din carapacea poetică.

E-un dor de-un metru lățime

Și de-o infinitate lungime

În a-și exprima sufletul candid

Spectatorului - călător avid.

Poetul - piramidă

Este de fapt un poetic profil Nichita

Oglindit într-o splendidă bucată

De granit translucidă.

Dorumetrul artistului

Măsoară în real un suflet

Ce tânjește după al său pocal fermecat

Din care se extrage

Această forță scriitoricească

Aruncată-n poțiune strămoșească.

Pe niște blocuri de granit

Vădit, subit

Prin care sculptorul

A creat un mit.

,,Ploieștiul este Nichita

Iar Nichita este Ploieștiul.”

Artistul a rostit.

(22 noiembrie2021)

• Cosmosul în suspensie (inspirat de lucrarea ,,Galaxia suveică” de Daniel Dan)

Dimineața adie în păru-mi nepieptănat.

Trag draperiile printre razele dimineții

Parcă miroase a toamnă coaptă de Brumar.

Mă uit timid prin țesătura zorilor

E ceață, iar clădirile se întrevăd

Printre fumul norilor

Și prin ochii mei întredeschişi.

Cuget pe-o rafală de timp

La cum să încep o nouă zi...

Privind în gol, spre o citadelă neclară

Mi se înfățișează franjuri, franjuri

Din activitatea umană

Freamătul de rouă se destramă

În cute atmosferice.

Mă gândesc să mă așez

La mașina de cusut suflete cosmice.

Să-mi țes orașul din fire nevăzute

Ale respirațiilor dornice

De a trasa ziua în debut artistic.

În amalgamul de accesorii

De pe masa artizanului

Mă impiedic de o suveica rătăcită.

Privesc curios spre această unealtă părăsită.

Si meditez...: ,,Oare nu de-o suveică-i nevoie

Pentru a uni firele necunoscute ale destinului?”

Apoi dau fuga la fereastră și înțeleg

Cum franjurile suspendate ale zorilor,

Cele ale activității umane,

Ale florilor, vremurilor, autorilor

Se țes la fuior

Printr-un fir de suveică vorbitor.

Suveica universală și cea profană

Cos fire umane întretăiate, alambicate

Într-o galaxie ce emană iz cosmic:

Un micro înnodat cu-n macro fir seismic.

Suspendate-ntr-un gând de dimineață

Și învârtite-n roata mașinii mele de cusut.

Acum știu cu ce mă îndeletnicesc astăzi.

(23 noiembrie 2021)

• De veghe (inspirat de lucrarea ,,Poarta sufletului” de Vlad Dumitriu)

Doi ochi mă privesc insistent

Pe după sprâncenele arcuite.

Îmi pătrund dincolo

De parcela eului propriu

Străpungând terenurile nevăzute...

Rând pe rând,

Etericul, cauzalul, fizicul

Se topesc la limita bordurii umane

Creându-mi o stare

De tremur, refuz, confuz.

Îmi plimb privirea violată artistic

Către alte zări...

În stadiu difuz.

Dar parcă ei, cei doi ochi

Mă tot urmăresc precum cioburile

Dintr-o oglindă încețoșată

Ca o umbră fac salturi

Peste ocheadele mele timide,

Mă descoperă prin orice colț de lume

Și-mi transpune visele-n realitate.

Sunt ca un ghid întru dreptate.

Câtă expresivitate s-a infiltrat

Intr-un bloc de granit!...

Cred că până şi artistul

A rămas uimit…

Cutreier pesemne-ntr-un spațiu deschis

De-ai cărui ochi nu m-am dezis.

De veghe stau pavăză-n frunte

Mă uit peste umăr...

Al treilea ochi e-o punte.

O poartă a sufletului grăunte.

(23 noiembrie 2021)

(03 ianuarie 2022; ©Ana NEDELCU - redactor-sef Timpul Ploiesti)

***Interviul cu cei trei artiști-sculptori participanți în cadrul ediției a IV-a a Taberei Naționale de Sculptură Monumentală Ploiești poate fi parcurs @ https://portal.revistatimpul.ro/timpul-ploiesti-arta-si-comunicare/ochiul-din-suveica-ce-tese-dorul_interviu-cu-artistii-din-tabara-nationala-de-sculptura-monumentala-ploiesti-editia-a-iv-a-2021/

Impresii ,,la cald":

 "Câteva rânduri, drept aprecierea mea la scriitura poetei Ana Nedelcu.
Cele trei poeme scrise de poetă te fascinează când spune: ,,Câtă expresivitate s-a infliltrat într-un bloc de granit... " Ar putea fi un titlu pentru cele trei poeme. Îmi permit să scriu cu aer poetic ,,De veghe e Suveica și Dorumetrul în Ploieștiul lui Nichita", ce parcă se regăsesc în toate cele trei creații sculpturale. Măreția sculpturii ,,Dorumetru" e pe măsura marelui poet Nichita. Poemul Anei, analizat este la fel de măreț. Versul poetei pulsează avid în căutarea profilului nichitian propus de sculptor. Spectatorul este un călător spre a înțelege arta din niște blocuri de granit, ce au prins viață, căldură, lumină cosmică. Poeta scrie "cu litere agățate în văzduh, prin care pâlpâie flacăra de artist carnal". Metafore hiperbolizate ce dau valoare poemelor: "fir vorbitor de suveică sau suveica universală și cea profană... " Simbolul suveică folosit de sculptor și de poetă ne face să înțelegem legătura cosmică între suveica vieții cu care țeși zilele și suveica-unealtă artistică, într-o galaxie ce emană iz cosmic. Iar în ultimul poem -" De veghe", ochii sunt încântarea vieții, a iubirii. "Etericul, cauzalul, fizicul" se topesc în marmura albă, rămânând prezenți peste timp și timpuri. Felicit parcursul poetic in aceste minunate poeme pe scriitoarea, poeta, traducătoarea Ana Nedelcu." (Maria Bem, poetă și scriitoare din Ploiești)

Mulțumesc, Maria Bem, pentru aceste impresii minunate!