Zi de toamnă (versuri de Maria Bem)

Si tu, mi-ai spus că toamna-i tristă

Iar eu ți-am spus că e frumoasă

Că are în ea doar bogăție

Ce ne vrăjește, prin culoare...

Și tu, mi-ai spus că vântul bate

Prin ramurile desfrunzite

Iar eu, ți-am spus cu încântare

Să ascultăm concertul frunzei.

Și tu, mi-ai spus că-i prea răcoare

Că vara e iubirea ta

Iar eu, ți-am spus, răcoare este

Căldură tot a fost în an.

Și dacă toamna-ți pare tristă,

Hai să vedem, recolta sa

Cu mere, prune în grădină

Cu struguri ce must vor da.

Admiră crizanteme-n curte

Picturi rămân în mintea ta

Admiră tufănele oriunde

Ce jucăușe ies în calea ta.

Apoi, hai să culegem nuci, castane

Să le golim haina lor

Să facem prăjituri alese,

Să le împărțim la trecători.

Să ne plimbăm pe alei cu frunze

Pictate în galben, arămiu sau roșu.

În ele sunt viețile noastre ascunse,

Ce nu se împart la trecători.

Dar vino lângă mine iară,

Să admirăm o toamnă rară,

Să fie ziua mai frumoasă

Ziua pe care eu o vreau

Ziua de toamnă în viața mea și a ta.

(5 octombrie 2021; Maria Bem - contributor Timpul Ploiești)