Interviu cu profesor dirijor Stepanida Postelnicu, Școala Gimnazială ,,Al. I. Cuza”, Podu Iloaiei

Reporterul este eleva Elena Tudoran (clasa a XII-a C)

R: 1. Sunteți cadru didactic pasionat, respectat în comunitate pentru munca pe care o desfășurați la catedră de ani de zile. Care este în linii mari parcursul dvs. profesional?
S. P: Născută la Chișinău, Moldova, am ales să studiez la Colegiul de Muzică Ștefan Neaga, o instituție prestigioasă în domeniu, urmată de Academia de Arte din Chișinău, apoi Facultatea de Muzică din București, România. Pe parcursul a 10 ani, am fost interpretă de muzică ușoară în formația Bahna din Sireți, Chișinău. Fost director adjunct. Actualmente sunt profesor, dirijor, interpret, autor, compozitor și textier.

R: 2. Când v-aţi hotărât să deveniţi profesor de muzică şi cum a evoluat această decizie în timp? Au existat oameni care v-au influențat într-o manieră decisivă?
S. P: În urma căsătoriei, împreună cu soțul meu ieșean, am decis să ne stabilim în România. Deși, visul meu era să-mi continui cariera muzicală ca interpretă, destinul de a fi profesor a apărut, mai degrabă, dintr-o necesitate. Iașul nu-mi oferea la acea vreme niciun viitor în domeniul artei interpretative. Atunci a trebuit să mă orientez spre altceva. Fiind vorbitoare nativă de limba rusă, am obținut un post de profesor pe catedra de limbă rusă la Liceul „Mihai Eminescu” din Iași. Seara, cântam la restaurantul „Iașul”, astăzi Astoria. În urma concursului de titularizare, am obtinut postul de profesor de muzică (singurul post disponibil) la Școala Gimnazială „Alexandru Ioan Cuza” din Podu Iloaiei. Aici, trebuie să recunosc că o mare influență a avut-o inspectorul de specialitate de la acea vreme, Popa Mihai, care a avut încredere în capacitățile mele profesionale.

https://www.facebook.com/postelnicu.stephanie/videos/1438825736304557

R: 3. De mic copil aţi iubit muzica sau pasiunea pentru aceasta a venit pe parcurs? De unde şi de la cine aţi dobândit, de fapt, dragostea faţă de această artă?
S.P: Dintotdeauna am fost pasionată de muzică și artă, în general. Îmi amintesc adesea un episod: eram singură, acasă, în verandă. Era sărbatoare – Sfânta Treime, atunci când, conform tradiției, oamenii își pun crenguțe de tei la poartă. La noi se pune și în fața casei. Stând în veranda acoperită pe din afară cu tei, mă vedeam ca într-o oglindă. Aveam ca temă pentru acasă de învățat un cântec. Și atunci, am luat o perdea pe care am înfășurat-o în jurul meu, asemenea unei rochii lungi, cu pantofii mamei cu toc, cu tei în mână, și cântam uitându-mă „în oglindă”, cu gesturi, atitudine, pasiune, chiar dacă subiectul cântecului era patriotic. Eram curioasă și, astfel, peste ani, am constatat că eram în clasa a doua deoarece acel cântec „Stai, cine ești?” se afla în cartea de muzică din clasa a doua și pe care îl avusesem ca temă pentru acasă. De asemenea, părinții mei cântau mereu. Îmi amintesc cu nostalgie și cu bucurie de părinții mei. Împreună cu cercul lor de prieteni se adunau acasă la noi cu diferite ocazii și întotdeauna cântau. Mama mea avea o voce foarte frumoasă, caldă. Probabil de la ea moștenesc acest talent.

R: 4. Liceul constituie o perioadă a marilor întrebări existențiale. Erați o elevă silitoare sau o adolescentă rebelă? Care sunt cele mai frumoase amintiri ale dvs. din perioada liceului? Dar a facultății?
S. P: Toată lumea spune că cei mai frumoși ani sunt cei din liceu. Pentru mine, cei mai frumoși ani au fost cei ai facultății din Chișinău. Poate și pentru că învățam foarte bine. Am absolvit liceul cu media 5 (maximul atunci, echivalentul notei 10 acum), iar pentru aceasta nu prea aveam timp de alte lucruri. Totdeauna îmi construiam proiecte de viitor. Totuși, cele mai frumoase amintiri din perioada liceului sunt cele legate de concursurile de muzică, olimpiadele la care participam totdeauna și le câștigam. Viața din facultate a fost o reală viață frumoasă: plină de concerte, proiecte, festivaluri, filmări, prezentări de modă. Eram mereu în mediul acesta plin de cultură și frumos! Cea mai frumoasă amintire, printre multe altele, este aceea când am susținut examenul de licență. Sala era plină. După ce am dirijat orchestra, toată lumea s-a ridicat în picioare. Pentru mine, acesta a fost cel mai frumos moment din viața mea de până atunci! A fost o recunoaștere a tânărului specialist pe plan profesional. Mi-a plăcut! Dar, aș mai vrea să vă spun că, pe lângă muzică, eram pasionată de artă vestimentară. Îmi coseam singură tot ce voiam. Nu-mi plăcea să cos, dar ce voiam eu, nu se regăsea prin magazine. Și atunci cumpăram materialul pe care îl doream, alături, cineva îmi croia modelul pe care îl spuneam și acasă coseam eu singură, astfel că mereu aveam lucruri foarte frumoase și unice de care îmi amintesc cu multă plăcere.

R: 5. Ce înseamnă pentru dvs. muzica? Ce resorturi implică? Ce rol joacă în viața dvs?
S.P: Muzica este parte din viața mea! Ea îmi conferă o anumită stare de spirit, îmi dă încredere absolută, se mulează perfect pe sufletul meu. Mă regăsesc în ea, ceea ce mă face să afirm că muzica chiar mă completează. Este, de fapt, o extensie a gândurilor și sentimentelor mele. Eu cred că sunt făcută pentru a face muzică... Îmi place să scriu. Îmi place să lucrez cu corul meu. Dar dintre toate cel mai mult îmi place sa cânt și să-mi iubesc copilul meu!!!

R: 6. Analizând contextul educațional de astăzi, considerați că orele de educația muzicală din școală sunt suficiente pentru a modela sensibilități și caractere? Ce apreciați și ce ați schimba la sistemul de educație actual?
S.P: Arta oferă oamenilor un mijloc de exprimare a lumii interioare, a aspirațiilor și dorințelor lor, de multe ori, mult mai direct și onest decât prin cuvânt. În ciuda diferențelor noastre, muzica ne unește și ne adună pe toți, oferindu-ne o limbă comună prin care putem comunica emoțiile noastre, care, de altfel, sunt universale, precum și gândurile. Prin tot ceea ce fac, scopul meu este să susțin schimbarea lumii în ceva mai bun și mai pur. Îmi doresc un sistem în care Educația Muzicală să fie o prioritate. Mă gândesc mereu la guvernul Elveției, care a decis, în 2012, ca Educația Muzicală să fie introdusă în Constituție, devenind un drept fundamental. Ei au recunoscut, de altfel, importanța, rolul Educației Muzicale în dezvoltarea și societatea lor – și, de altfel, a tuturor.

R: 7. Dacă aţi fi din nou la început de drum, aţi lua exact aceleaşi decizii de până acum? Adică, în ziua de azi, aţi fi fost acelaşi profesor de muzică și dirijor de cor pe care noi toţi îl cunoaştem?
S. P: Nu. Aș fi doar interpret! Iubesc copiii, arta dirijorală, dar cel mai mult îmi place să cânt!

R: 8. În accepțiunea multor profesori, elevi şi părinţi sunteţi un profesor-model, pasionat, iubit de copii, demn de urmat pentru ceilalți colegi, cadre didactice. Ne puteţi dezvălui care sunt principiile după care v-aţi ghidat în viaţă și în cariera didactică?
S.P: Educație de calitate! Indiferent de schimbări, întotdeauna mi-a plăcut să vin în fața elevilor cu ceva nou, atractiv, antrenant. Din dragostea pentru artă, muzică și pentru oameni, viața mea profesională este într-un studiu continuu. Îmi place să descopăr și să transmit! Vreau să rămân în gândul și sufletele copiilor prin ceea ce fac. Așadar, principiul meu este să las o umbră în urma mea oriunde merg!

R: 9. Pe lângă activitatea didactică și corală dvs. însăși sunteți o artistă apreciată pe plan local, național și internațional. Care este cea mai mare realizare a dvs. profesională?

Îmi este greu sa fac o selecție. Poate cele 4 cărți de specialitate scrise? Sau concertele de pe scenele din Europa, cu precădere cele din Turcia? Probabil că una dintre marile realizări este cea de compozitor și textier. În cadrul proiectului muzical „Europa 12 puncte”, am fost desemnată de către membrii celor 8 țări partenere să compun imnul concursului Eurovision, activitatea finală din cadrul proiectului. Astfel, „s-a născut”, să spunem, piesa „Vino în lumea mea!”. Sunt fericită că piesa mea este cântată în 8 țări, cu mii și mii de vizualizări pe rețelele de socializare.

R: 10. Ce alte proiecte culturale sau muzicale aveţi în lucru pentru viitorul apropiat?
S.P: Lucrez la mai multe proiecte printre care lansarea următorului album atât cu corul cât și ca interpretă. Un al proiect este turneul corului în Croația la „Festivalul Coral International 2020” care va avea loc în luna august. Momentan lucrez la o nouă culegere de cântece care va fi lansată în primavara anului 2021.

Vă mulțumim pentru sinceritatea și amabilitatea cu care ne împărtășiți din experiența și viziunea dvs!