Interviu cu psihoterapeut dr. Roxana Grigoraș

1. Cine este Roxana Grigoraș?
Îmi place întrebarea asta mult pentru că, în funcție de etapa în care ne aflăm, oferim răspunsuri diferite. Aș vrea să îți spun doar că sunt și că asta e de ajuns, însă, încă mă definesc prin rolurile pe care le am. Totuși, aș spune că sunt mai întâi de toate o persoană, o ființă în căutare de frumos și bun, atât la mine, cât și la ceilalți. Apoi, în ordinea priorităților în ceea ce privește rolurile, aș spune că sunt mamă, soție și, nu în ultimul rând, psihoterapeut.

2. Ce-ți amintești de fetița Roxana?
Ah, destul de multe, să știi. Dar ce îmi vine acum în minte ar fi: curiozitatea, spiritul de observație și nevoia de corectitudine, de dreptate. Îmi plăcea să am prieteni și să fiu de ajutor. Și să am dreptate 😊

3. De care dintre adulți erai mai atașată din familie?
De ambii părinți, însă în mod diferit. Pe mama o percepeam ca pe o plasă de siguranță și, în ciuda expectanțelor crescute pe care simțeam că le are de la mine, o vedeam ca fiind reperul, cea care mă îndruma. Pe tata îl vedeam ca fiind de partea mea și eu de partea lui, de altfel, eram și poreclită de mama ca fiind „avocățelul” tatei.

4. Cum erai la grădiniță? Erai genul de copilaș căruia îi plăceau serbările sau le evitai?
Îmi plăceau mult, deși, în același timp, îmi amintesc că aveam emoții mari. Însă, dorința de a fi pe scenă, admirată și aplaudată, cântărea mai mult.

5. Ce visai să te faci când aveai să fii mare?
Ca multe fetițe cred, îmi doream să fiu medic, însă dacă este să analizez unul din jocurile mele preferate, și anume să desfac toate obiectele sau păpușile pentru a vedea ce se afla înăuntru, aș spune că încă de atunci voiam sa fiu psiholog, chiar dacă nu știam pe atunci de această profesie.

6. Cum ai ales să fii consilier școlar / psiholog / psihoterapeut?
Din aproape în aproape. Terminasem liceul de muzică când m-a izbit deodată faptul că nu îmi doream să fac muzică pentru toată viața. Aș fi vrut să mă îndrept către medicină, însă nu mă imaginam stând toată viața în spital. Și apoi mi-a venit așa natural, aș vrea să fiu doctor de suflete. Oare exista o astfel de meserie? Și ușor-ușor am descoperit că da. Iar atunci când am participat prima dată la un curs de psihologie într-un amfiteatru plin ochi, am simțit cu toată ființa mea că mă aflu exact în locul în care mi-aș fi dorit să fiu toată viața. Mi-a venit ușor, natural, firesc. Către consiliere școlară m-am orientat în timpul în care mă formam ca psihoterapeut. Îmi plăceau copiii și simțeam că de aici începe totul. Că de felul în care îi sprijinim pe ei depinde dezvoltarea adulților de mâine și, totodată, generația de mâine, societatea.

7. Care este cartea care ți-a marcat adolescența?
Am adorat pur și simplu „Pe aripile vântului” poate, în mare parte, pentru că mă identificam cu Scarlett, din anumite puncte de vedere. Și probabil că aspiram la acea forță interioară, la a te ridica atunci când simți că viața te îngenunchiază și a nu renunța pentru că „mâine este o nouă zi”.

8. Cei care te îndrăgesc te pot urmări îndeaproape pe rețelele sociale, de unde chiar putem afla multe lucruri despre tine și viața ta. Spune-ne două-trei vorbe despre prezentul tău.
Sunt căsătorita și am doi copii. De câțiva ani experimentăm cum este să trăiești în altă țară decât cea în care ne-am născut și de aici personal, am început mai multe proiecte de susținere a părinților în mediul online. În mare parte a timpului, mă dedic copiilor pentru că suntem în etapa cuplului cu copii mici și încercăm să ne bucurăm cât mai mult unul de celălalt. Al treilea copil este programul „De la copil problemă, la copil profesor” un proiect foarte drag sufletului meu pentru că, pe lângă informațiile practice, utile și aha-urile pe care le trezește părinților, oferă și sprijin și suport emoțional, aspecte esențiale, cred, în orice demers de transformare.

https://www.youtube.com/watch?v=HgYpNkG0GFQ

9. De ce soțul tău și nu un alt bărbat?
Pentru că este exact ceea ce am nevoie, partea pe care caut să o cultiv și în mine, calmul, înțelegerea, bunăvoința, acceptarea.

10. Dacă ar fi să-i definești unui copil ce înseamnă bunătate, ce i-ai spune?
Bunătatea este ca o pâine caldă pe care vrei să o împarți cu un prieten căruia îi este foame.

11. Cum te poți concentra acasă pe prioritățile personale și pe cele care țin de rolul tău de psihoterapeut? Care este locul din casă în care îți găsești cel mai ușor energia necesară activității tale?
Aici mă ajuta mult soțul meu. Deși este foarte implicat și solicitat ca medic, atunci când este acasă ne este sută la sută dedicat. Mi-a luat un timp până să pot împleti armonios toate rolurile. Și nu pot să spun nici acum că îmi reușește întotdeauna. Însă am învățat să îmi spun că fac tot ce pot mai bine și încerc pe cât posibil să nu las pentru acasă resturile. Știi, atunci când suntem foarte dedicați profesiilor noastre avem tendința să oferim ce-i mai bun din noi celorlalți. Am avut această revelație nu de mult și, de atunci, încerc să ofer cea mai bună variantă a mea și acasă. Vezi că zic încerc. Nu reușesc tot timpul 😊

12. Cum s-a reconfigurat viața ta de acasă, de când cu pandemia de Covid-19?
Aș fi vrut să facem parte dintre cei care au petrecut mai mult timp cu familia împreună, însă, soțul meu, fiind medic, a fost și mai solicitat în toată această perioadă. Însă, faptul de a fi aproape de copiii mei mi-a adus și multe satisfacții pe lângă inevitabilele provocări. Mi-am scos de la naftalină creativitatea, răbdarea, calmul și le-am împletit, așa cum am putut. Copiii te răsplătesc atunci când îți dedici timpul lor și îi vezi cum înfloresc. Satisfacție mai mare ca părinte nu cred că există.

13. Cum sunt cultivate și hrănite emoțiile pozitive în casa voastră?
Eu nu cred în emoții pozitive și emotii negative, ci, mai degrabă în emoții cu care ne simțim bine și emoții cu care ne simtim dezagreabil. Eu am pus accentul acasă pe faptul că fiecare emotie are un rol și că ele au nevoie să fie exprimate, mai ales dacă discutam despre tristețe, furie, frică, emoții pe care fie le înăbușim, fie le aruncăm fără filtru. Dar ca să mă întorc la întrebarea ta, cred că am încercat să pun accent pe acceptare și pe transmiterea faptului că avem voie să fim așa cum suntem. Cred că, principala modalitate prin care putem hrăni nevoile copiilor este prin joc. Aș spune că atunci când îmi las partea ludică să zburde și mă joc cu fetița mea, atunci simt că ea crește și înmagazinează echivalentul a luni de activități centrate pe învățare.

14. Care sunt cele mai importante activități în familia și în casa voastră?
Dacă este să mă refer la activitățile pe care le facem cu toții împreună atunci aș spune că avem câteva ritualuri. Masa de seară, care este prilej de reunire, plimbările din weekend care ne aduc bucuria de explorare, jocurile în care râdem și ne conectam cu toții, atunci când citim cu toții dintr-o carte sau pur și simplu când nu facem nimic special, însă suntem împreună și ne bucurăm unul de celălalt. Mi-aș dori să cultivăm cât mai mult din ultima parte. Cred că de aici vin și cele mai multe satisfacții.

15. Care este rutina ta înainte de culcare? Ce faci pentru tine și doar pentru tine?
Încerc zilnic să fac ceva și pentru mine după principiul pe care eu l-am denumit găleata cu apă de izvor. Dacă tot oferim celorlalți fără a o umple, în curând nu vom mai avea nimic de oferit. Pe mine mă încarcă cu energie bună profesia mea. În fiecare zi când lucrez cu un părinte sau acompaniez un copil, în mine se naște o bucurie. Îi sunt recunoscatoare lui Dumnezeu și mă simt binecuvântată cu o meserie care este, totodată, o pasiune. Altfel, încerc să fac sport de câteva ori pe săptămână și să citesc. Iubesc să mă cufund într-o carte bună și să trăiesc pentru câteva clipe alte povești de viață. Seara îi citesc fetiței mele și apoi, când luminile se sting, îmi place să meditez. Câteodată, aleg să spun o rugăciune și să manifest recunoștintă pentru ziua care tocmai a trecut.

16. Ce înseamnă pentru tine să trăiești „frumos“?
Înseamnă să mă bucur cu toată ființa mea de prezent, așa cum este el.

17. Care sunt acele părți din 2020 pe care le lași în urmă și ce alegi să duci cu tine mai departe?
Cred că 2020 m-a învățat despre importanța relațiilor, a aprecierii lucrurilor pe care le avem. Las în urmă nevoia de a dori alte lucruri decât cele pe care le am. Renunț la regrete și la a dori.

18. Care este persoana care, în anul care a trecut, a avut cea mai mare influență în viața ta?
În 2020 a venit pe lume bebelușul nostru. Cred că el a avut cea mai mare influență. Un boț de lumină și dragoste.

19. Un gând pentru cei care au citit / urmăresc acest interviu?
Le doresc experiențe transformatoare și bucuria de a fi. Gânduri care să le lumineze calea în viață și suflete deschise pentru a primi și oferi cât mai multă iubire. Fiți fericiți!

Pentru cei interesați, puteți să o urmăriți pe pagina Online Parenting, pe site-ul www.psihoart.ro sau pe canalul de YouTube Dr. Psihoterapeut Roxana Grigoraș.